‘da, ştiu, avem o ţară „grea“, românii sînt cum sînt,a. pleşusăracii îşi asumă, inerţi, sărăcia, iar bogaţii sînt prostiţi de avere, strada arată jalnic, salariile scad şi preţurile cresc. majoritatea televiziunilor exală o miasmă de mahala, prea mulţi gazetari scriu prost, isteric şi ieftin, prea mulţi români trişează sau fură.
aflu din dicţionare că „lehamitea“ e un cuvînt de provenienţă bulgărească (liha-mi-ti, „mi-e silă, m-am săturat“). avem o mulţime de lucruri de învăţat de la vecinii noştri. nu era musai să ne blocăm într-o lamentaţie.’
*****
dupa ce, mai inainte,
trecusem (iarasi) printr-un con de lehamite gretoasă*, de enormă plicticoşenie & monstruoasă platitudine – mi se intimpla duminică seara, timp de un minut şi jumătate (mai mult nu pot rezista) - cind telecomanda a parcurs accidental culoarul b1tv al cinemas-ului jalnicului f. barbu.
imi pare rau ca trebuie sa i-o spun, dar nu ma pot abtine! si, banuiesc, nu sunt singurul care i-o tot spune...
*sunt absolut convins că dacă, într-o seara, printr-o mare minune, la ‘cinemas’ ar ateriza, cu parasuta sau cu orice altceva, un trio formidabil - sa zicem al pacino, woody allen & martin scorsese - acest extraordinar de netalentat si enervant f.barbu ar reusi sa ma adoarma in mai putin de un minut cu întrebări, în cel mai fericit caz, de genul...
- aaa, marty, mi-am adus aminte ce voiam să te întreb. am văzut un soricel dragalas in ultimul tau film pe care, spre rusinea mea, nu l-am vazut pina la capat - un soricel, spuneam, cu un ochisor mov, nu-i asa? sau măcar bătea un pic spre mov, m-am uitat cu atenţie, he, he, hi, hi...*****
era, cumva, vreo fina aluzie cinefila la celebra dame elizabeth rosemond taylor, cunsocută publicului larg ca elizabeth taylor sau a fost doar o scăpare regizorală, o gafă grea cum spunem noi ăştia care facem cannes-ul aproape an de an?
iar tu, woody, nu ride, ca am si pentru tine o intrebare de baraj.ma tot tin sa ti-o pun de la excelentul 'bananas' din 1971...
între f. barbu şi a. pleşu am văzut două melodrame, una (după un fapt real petrecut in japonia) despre cîinele hachiko, cu richard gere şi alta (un music biopic) despre cadillac records, cu adrien brody (as leonard chess).
dar despre acestea două, poate, data viitoare.
11 comentarii:
eu vreau sa stiu acum daca ai plans sau nu de batranetile insingurate ale catelului! asta e tot ce conteaza!
auleo cit am mai plins, dano! (cred ca la fel de mult ca si tine :P)
dar, sa stii, nu mi-e rusine sa recunosc. stiam la ce ma expun uitindu-ma la o melodrama cu un ciine credincios facuta de regizorul 'chocolat'(2000) ;)
cu toate astea, am riscat si nu mi-a parut rau deloc.
vrei sa iti spun si ca, de dimineata, am descarcat (si) varianta japoneza a filmului (originalul),'hachiko monogatari' (1987), pe care intentionez sa il vad mai pe seara? ;P
ei, eu nu am indraznit sa merg atat de departe... mi-a ajuns o partida de plans. deci, tu vei plange si azi...:( sunt alaturi de tine
dana,
filmele japoneze (ca si ciinii, dealtfel) nu sunt la fel ca cele americane.
ma tem ca n-ai invatat mai nimic din filmul asta cu catelul! :P
vaaaai! ma simt distrusa! si cand te gandesti ca mi se blocase calculatorul si am facut eforturi disperate sa-l vad pana la final... si am urat-o pe femeia aia rea care nu iubea catelul si...si...
:)))
la tv.ma uit tot mai putin, intamplator l-am butonat pe individul asta chelios-pretiosss-plicticosss intr-o noapte nefericita...brrr! n-am vazut melodrama,am incredere in tine,o s-o vad. am aflat despre lehamite ceva ce nu stiam.multumesc(mereu invat cate ceva de pe blogul asta destept!)anadana
ce-avetzi, bah cu omu'? :)
nu-i nici prea prea, nici foarte foarte, se poate mai rau.
anadana,
nu blogul e destept, ci cititorii lui :)
lolablau,
cu omu' bah(ic)? nimic.
da' el ce tot are cu noi? :P
lola/mewsette, panta scoate si el din el rautacisme, k prea a laudat p-aici ;P
n-as zice, daca n-as simti. deci nu sunt nesimtit ;P
Trimiteți un comentariu