ana are merişoare. lenuţa are pepenaşi. ujică are documentar. sala este mare. biletul costă 5 lei. eugenia este moca. cîtă lume, nene! camaradu alş este cu tovarăşu cosaşu. preşedintele emil este pe baricade. suntem mîndri de el. ozana (actriţa) este cu răzvan (scenaristu), radu (regizoru) cu stelian (bărbosu), nae (franţuzu) cu vlad (meseriaşu), cărtărescu (poetu) cu femeia iubită (poetă), c.p-b (fără) cu ctp (idem). il văd şi pe pantacruel. el este cu soţia, prietenii şi mătuşa. mai lipseşte kagemusha. ucenicii intră gratis. punctualitatea rămîne un vis. filmul întîrzie nepermis.
spectatorii mormăie, mor, mor. ujică vîjîie, vij, vîj. este (încă) joi, sine die. trăiască revoluţia din noi, din octombrie!
gheorghe gheorghiu dej(a) a murit. poporul îl regretă. fie-i ţărîna uşoară. racla este grea.
este plină cu secrete generale. secretarul general cară sicriul. uite-o şi pe lenuţa. ea întinde mînuţa. ceauşescu este uns preşedinte - nicule, mai ai alifie? - nici un deget, tovarăşi, am uitat-o în puşcărie. conducătorul are sceptru. toţi sunt pentru. partidul unic naţionalizează. muncitorii şi ţăranii socializează. ei dansează cu foc. se mută la bloc. ţara se avîntă spre culmi. o, ce culme inaltă! daltă-haltă-congres-exces-ciocan-miliţian-ogor-abator-călăuzitor. cehoslovacia e atacată. dragi tovarăşi şi pretini, e lată!
(va urmâine. mai pe poimîine)
vineri, 29 octombrie 2010
miercuri, 27 octombrie 2010
un pic de m◙rgen
in sala nu prea multi - cit sa incapa in vreo doua taxiuri. o fata singura cu genunchii usor dezveliti in faţa mea, doi batriniori pusi pe şotii în spatele meu, el mai pămpălău, ea mai reţinută, imprejur scaune scirtiind, suflete goale etc
asa am vazut morgenu lu marian crisan. adica mai intii megatron, in deschidere, ca pe vremuri, cind inaintea filmului iti mai bagau si un desen animat. parca te anuntau si pe biletu ala de 5 lei ca de 4 lei vezi film si de un leu scurtmetraj. da' nu mai stiu sigur, ca de obicei intram pe furis, pe usa din dos, nu cu bilet.
in fine...
de data asta mi-a placut de megatron, l-am inteles mai bine. mi-am dat seama, la sfirsit, cind s-au aprins neoanele (si au cam lipsit aplauzele si zimbetele), ca marian crisan are stofa si, la fel ca porumboiu, lumea lui (provinciala), culoarul lui bine delimitat in cinemaul romanesc.
crisan din salonta nu are umorul amar al vasluianului, nu are naturaletea si suflul lui muntean, nici dramatismul calculat al lui puiu, nici voiciunea si prospetimea lui jude, nici emotia/comotia lui sitaru si cu atit mai putin geniul innascut al lui nemescu (dar cine din actuala generatie are scinteia si disperarea si poezia lui nemescu?). cum? l-am uitat pe mungiu? uite ca se mai intimpla sa-l uiti si pe mungiu.
asadar, filmele lui crisan, un fel de kaurismäki local (mai surd de-o ureche, mai schiop de-un picior) au un parfum aparte. cadre simple, nespectaculoase, dialoguri banale, secvente plate in urma carora persista, insa, o mireasma placuta si discreta.
(cind nelu din film aruncase pestele miscator la canal, eu tocmai mincasem un covrig cu sare, fata cu genunchii usor dezveliti de pe rindul din faţă sorbise o gura de apa (dar ce gura!, cit de plina!), iar batrinii din spate... la naiba cu batrinii din spate, no country for old men.)
din prima secventa aflam care-i treaba – lumina albastra de bihor, vames maghiar zelos, vames român omenos (dar cu ce folos?), nelu posacu si amaritu (care asteapta creditu), motoreta lui cu ataş şi in rest, cit vezi cu ochii, imaş.
dupa aia, elementele dragi lui crisan: supermarketuri golaşe, moleşeală, clienti sau sefi cu chef de vorba, taceri lungi, drumeti si drumuri, mai o navetă la oras, mai o treaba de rezolvat, mai o plimbarica la sosea, mai o tuica mica, mai un pescuit răzleţ... nimic indrazneţ.
aşa il pescuieste românu nelu pe kurdul behran, fugit de-acasa. si ce personaj turcu asta!, si ce truc (scamatorie, ce mai...)!, sa-l lasi pe turc sa turuie in limba lui tărcată si turbata (din care nu-ntelegi decit alemania, alemania, alemania), fara subtitrare, fara sens, fara incetare, sa lasi o prietenie imposibila dintre un ardelean molcom si un turc clănţău sa se dezvolte de la sine... si ce gag drăcesc, cazut din senin, hodoronc tronc, ăla in care nelu, interogat de politie si pus sa arate unde l-a gasit pe prietenu infractor, este imitat candid de prietenu infractor, mort de frica.
da, m-am cam lungit la vorba,
iar ‘morgen’, adica joi, am bilet la filmu lui ujica, la 'autobiografia lui nicolae ceausescu', la care o sa mi se faca pielea de gaina, pe bune. pe bune ca de data asta am bilet. si mai ca m-as duce flamind, sa-mi chioraie matele de foame, ce (pero)raţie!, mai ca m-as imbraca saracacios ca un saracan ce am fost si voi mai fi, sa-mi clantane dintii, ce senzatie!, sa simt filmu cum trebuie, sa (re)simt inca o data deplin.
asa am vazut morgenu lu marian crisan. adica mai intii megatron, in deschidere, ca pe vremuri, cind inaintea filmului iti mai bagau si un desen animat. parca te anuntau si pe biletu ala de 5 lei ca de 4 lei vezi film si de un leu scurtmetraj. da' nu mai stiu sigur, ca de obicei intram pe furis, pe usa din dos, nu cu bilet.
in fine...
de data asta mi-a placut de megatron, l-am inteles mai bine. mi-am dat seama, la sfirsit, cind s-au aprins neoanele (si au cam lipsit aplauzele si zimbetele), ca marian crisan are stofa si, la fel ca porumboiu, lumea lui (provinciala), culoarul lui bine delimitat in cinemaul romanesc.
crisan din salonta nu are umorul amar al vasluianului, nu are naturaletea si suflul lui muntean, nici dramatismul calculat al lui puiu, nici voiciunea si prospetimea lui jude, nici emotia/comotia lui sitaru si cu atit mai putin geniul innascut al lui nemescu (dar cine din actuala generatie are scinteia si disperarea si poezia lui nemescu?). cum? l-am uitat pe mungiu? uite ca se mai intimpla sa-l uiti si pe mungiu.
asadar, filmele lui crisan, un fel de kaurismäki local (mai surd de-o ureche, mai schiop de-un picior) au un parfum aparte. cadre simple, nespectaculoase, dialoguri banale, secvente plate in urma carora persista, insa, o mireasma placuta si discreta.
(cind nelu din film aruncase pestele miscator la canal, eu tocmai mincasem un covrig cu sare, fata cu genunchii usor dezveliti de pe rindul din faţă sorbise o gura de apa (dar ce gura!, cit de plina!), iar batrinii din spate... la naiba cu batrinii din spate, no country for old men.)
din prima secventa aflam care-i treaba – lumina albastra de bihor, vames maghiar zelos, vames român omenos (dar cu ce folos?), nelu posacu si amaritu (care asteapta creditu), motoreta lui cu ataş şi in rest, cit vezi cu ochii, imaş.
dupa aia, elementele dragi lui crisan: supermarketuri golaşe, moleşeală, clienti sau sefi cu chef de vorba, taceri lungi, drumeti si drumuri, mai o navetă la oras, mai o treaba de rezolvat, mai o plimbarica la sosea, mai o tuica mica, mai un pescuit răzleţ... nimic indrazneţ.
aşa il pescuieste românu nelu pe kurdul behran, fugit de-acasa. si ce personaj turcu asta!, si ce truc (scamatorie, ce mai...)!, sa-l lasi pe turc sa turuie in limba lui tărcată si turbata (din care nu-ntelegi decit alemania, alemania, alemania), fara subtitrare, fara sens, fara incetare, sa lasi o prietenie imposibila dintre un ardelean molcom si un turc clănţău sa se dezvolte de la sine... si ce gag drăcesc, cazut din senin, hodoronc tronc, ăla in care nelu, interogat de politie si pus sa arate unde l-a gasit pe prietenu infractor, este imitat candid de prietenu infractor, mort de frica.
da, m-am cam lungit la vorba,
iar ‘morgen’, adica joi, am bilet la filmu lui ujica, la 'autobiografia lui nicolae ceausescu', la care o sa mi se faca pielea de gaina, pe bune. pe bune ca de data asta am bilet. si mai ca m-as duce flamind, sa-mi chioraie matele de foame, ce (pero)raţie!, mai ca m-as imbraca saracacios ca un saracan ce am fost si voi mai fi, sa-mi clantane dintii, ce senzatie!, sa simt filmu cum trebuie, sa (re)simt inca o data deplin.
luni, 25 octombrie 2010
crayz bad jeff
am vazut, tirziu, dar pina la urma l-am vazut, crazy heart, filmul care i-a adus oscarul lui jeff bridges. 
finalul m-a emotionat si mi-a adus aminte, printre altele, de into the wild, prin muzica si stih si de wrestler prin (ana)tema si melancolie.
foarte misto ultima scena si ultima piesa - scrisa de bad black pentru tinarul sau prieten tommy (colin farrell) si dedicata lui jeannie (maggie gyllenhaal), femeia vietii lui.
batrinul black, fostul cintaret country de succes, dă să plece cind o reintilneste in parcare, la 16 luni dup ce. pentru ea a renuntat la bautura (prea tirziu insa) si a inceput sa compuna din nou 'ca pe vremuri', cu toate ca stia ca ea nu-l va mai ierta niciodata pentru, si care, la rindul ei
(scena finala)
finalul m-a emotionat si mi-a adus aminte, printre altele, de into the wild, prin muzica si stih si de wrestler prin (ana)tema si melancolie.foarte misto ultima scena si ultima piesa - scrisa de bad black pentru tinarul sau prieten tommy (colin farrell) si dedicata lui jeannie (maggie gyllenhaal), femeia vietii lui.
batrinul black, fostul cintaret country de succes, dă să plece cind o reintilneste in parcare, la 16 luni dup ce. pentru ea a renuntat la bautura (prea tirziu insa) si a inceput sa compuna din nou 'ca pe vremuri', cu toate ca stia ca ea nu-l va mai ierta niciodata pentru, si care, la rindul ei
- domnule black...el isi scoate palaria neagra de cowboy, zimbeste emotionat, ii atinge usor mina si apoi vede un inel de logodna pe degetul ei. se schimba la faţă, iar zimbetul lui devine dintr-o data amar si trist si blajin ca al unui bunic in fata nepoatei preferate si o felicita, dupa ce ea il priveste vinovata si cauta un pic de intelegere
- bună!
- ai fost ca pe vremuri, azi.
- ca pe vremuri, asa e.
- e un băiat bun.american movie, aniway.
- ai dreptate. meriţi unul.
(scena finala)
duminică, 24 octombrie 2010
scrisul lung si pasa de saizeci de metri
'scriu ani de zile la un roman sau la un scenariu. nu pot scrie usor, dar incec sa fiu un perfectionist. mi-l amintesc pe michel platini explicind o pasa de saizeci de metri: pentru a o face sa para simpla in ochii spectatorilor, trebuie sa o exersezi toata viata. asa ca scriu si rescriu si rescriu incercind sa ating acea perfectiune (chiar daca nu o ating)'guillermo arriaga
vineri, 22 octombrie 2010
lost girls / micuţele si bestia
la sfirsitul anilor 80, genialul alan moore (nuvelist, autor de benzi desenate, muzician si magician), creatorul celebrelor: watchmen, v for vendetta, from hell, the league of extraordinary gentlemen, o intilneste pe melinda gebbie, comic book artist.
la capatul unui weekend (poli)morfic, in timp ce o (po)seda si (de)tinea de vorba pe melinda g, extravagantului alan m, un fel de adrian paunescu mai polivalent si mai nebun decit marchizul de sade si norman mailer la un loc, ii vine o idee bizara.
drept urmare, cei doi artisti boemi se pun pe treaba si, timp de 16 ani (!), lucreaza in draci la ceea ce avea sa devina 'lost girls'. mai pe sleau, un roman (porno)grafic ilustrat frumos si explicit, scris cu frenetica ardoare si nedisimulata candoare si avindu-le ca eroine pe trei dintre cele mai indragite personaje feminine din literatura
- alice (din ţara minunilor),
- dorothy (din vrajitorul oz) şi
- wendy (prietena lui peter pan din neverland).
*****
alice este o femeie grizonata si cam neserioasa numita lady fairchild, dorothy gale are doar 20 de anisori si zvicneste de viata, iar wendy (potter), acum o doamna bine de 30 si ceva, s-a maritat cu un barbat bogat de 50+ pe nume harold potter.
intimplarea face ca cele trei femei sa se intilneasca, în ajunul primului război mondial (1913-1914), intr-un hotel (himmelgarten) din alpii austrieci. spre marea satisfactie a pasionatilor de literatura, dorothy, alice si wendy darling ajung sa-si povesteasca aventurile erotice din trecut, bazate, fireste, pe fantastica lumea a copilariei (lor) minunate. iar asta nu e tot, caci intre timp 'micutele' au devenit tare pofticioase.
wendy
isi aminteste cum l-a intilnit intr-un parc pe peter, un tinar homeless pe care l-a luat acasa. acesta i-a invatat jocuri sexuale pe ea si pe fratii sai. intilnirile lor, care au continuat in parc alaturi de alti homelesi, erau insa urmarite de un pedofil (capitanul), coleg de munca cu tatal ei. capitanul va obtine, mai apoi, serviciile sexuale ale tinarului homeless si o va viola cu brutalitate pe annabel, sora lui peter.
dorothy
isi descopera sexualitatea la 16 ani, cind se masturbeaza in timpul unui ciclon care o tine izolata in casa. are, ulterior, relatii sexuale cu trei persoane dubioase de la ferma, printre care, vom afla mai incolo, un unchi timp si o matusa depravata. maica-sa afla de monstruoasa coalitie si o va trimite cu tatal ei la new york, la tratament. acolo, perversu de tac-su incearca sa o faca bine cu sculele din dotare aplicindu-i tratamente intime.
alice
este fortata la virsta de 14 ani sa faca sex cu prietenul tatalui ei. ajunsa la un internat, alice isi convinge colegii, unul cite unul, sa incerce diverse delicii nocturne. apoi o cunoaste pe ms. regent, o profesoara de treaba, casatorita cu un bogatan. aceasta ii ofera un job ca asistent personal, in fapt un job bine remunerat de amanta perversa si drogata.
*****
lost girls, finalizata in 2006, a avut un succes enorm (aproape monstru), primele doua editii, ambele intr-un tiraj de 10.000 de exemplare (75$/bucata), epuizindu-se in ziua aparitiei, mai ceva ca romanele lui ga ga marquez in mexic.
in 2007, dupa 16 ani de truda si literatura pornografica la patru miini, alan m si melinda g s-au casatorit. locuiesc insa in apartamente separate, motiv pentru care alan continua sa fie vegetarian, anarhist, magician si (curios chiar si pt unul ca el) sa-l venereze pe glycon, sarpele-zeu din mitologia romana.
(la noi, cartea nu cred ca a aparut inca, dar n-ar fi o idee tocmai rea; eu as citi-o de vreo doua ori)
la capatul unui weekend (poli)morfic, in timp ce o (po)seda si (de)tinea de vorba pe melinda g, extravagantului alan m, un fel de adrian paunescu mai polivalent si mai nebun decit marchizul de sade si norman mailer la un loc, ii vine o idee bizara.
drept urmare, cei doi artisti boemi se pun pe treaba si, timp de 16 ani (!), lucreaza in draci la ceea ce avea sa devina 'lost girls'. mai pe sleau, un roman (porno)grafic ilustrat frumos si explicit, scris cu frenetica ardoare si nedisimulata candoare si avindu-le ca eroine pe trei dintre cele mai indragite personaje feminine din literatura
- alice (din ţara minunilor),
- dorothy (din vrajitorul oz) şi
- wendy (prietena lui peter pan din neverland).
*****
alice este o femeie grizonata si cam neserioasa numita lady fairchild, dorothy gale are doar 20 de anisori si zvicneste de viata, iar wendy (potter), acum o doamna bine de 30 si ceva, s-a maritat cu un barbat bogat de 50+ pe nume harold potter.
intimplarea face ca cele trei femei sa se intilneasca, în ajunul primului război mondial (1913-1914), intr-un hotel (himmelgarten) din alpii austrieci. spre marea satisfactie a pasionatilor de literatura, dorothy, alice si wendy darling ajung sa-si povesteasca aventurile erotice din trecut, bazate, fireste, pe fantastica lumea a copilariei (lor) minunate. iar asta nu e tot, caci intre timp 'micutele' au devenit tare pofticioase.
wendy isi aminteste cum l-a intilnit intr-un parc pe peter, un tinar homeless pe care l-a luat acasa. acesta i-a invatat jocuri sexuale pe ea si pe fratii sai. intilnirile lor, care au continuat in parc alaturi de alti homelesi, erau insa urmarite de un pedofil (capitanul), coleg de munca cu tatal ei. capitanul va obtine, mai apoi, serviciile sexuale ale tinarului homeless si o va viola cu brutalitate pe annabel, sora lui peter.
dorothy
isi descopera sexualitatea la 16 ani, cind se masturbeaza in timpul unui ciclon care o tine izolata in casa. are, ulterior, relatii sexuale cu trei persoane dubioase de la ferma, printre care, vom afla mai incolo, un unchi timp si o matusa depravata. maica-sa afla de monstruoasa coalitie si o va trimite cu tatal ei la new york, la tratament. acolo, perversu de tac-su incearca sa o faca bine cu sculele din dotare aplicindu-i tratamente intime.
alice
este fortata la virsta de 14 ani sa faca sex cu prietenul tatalui ei. ajunsa la un internat, alice isi convinge colegii, unul cite unul, sa incerce diverse delicii nocturne. apoi o cunoaste pe ms. regent, o profesoara de treaba, casatorita cu un bogatan. aceasta ii ofera un job ca asistent personal, in fapt un job bine remunerat de amanta perversa si drogata.
*****
lost girls, finalizata in 2006, a avut un succes enorm (aproape monstru), primele doua editii, ambele intr-un tiraj de 10.000 de exemplare (75$/bucata), epuizindu-se in ziua aparitiei, mai ceva ca romanele lui ga ga marquez in mexic.
in 2007, dupa 16 ani de truda si literatura pornografica la patru miini, alan m si melinda g s-au casatorit. locuiesc insa in apartamente separate, motiv pentru care alan continua sa fie vegetarian, anarhist, magician si (curios chiar si pt unul ca el) sa-l venereze pe glycon, sarpele-zeu din mitologia romana.
(la noi, cartea nu cred ca a aparut inca, dar n-ar fi o idee tocmai rea; eu as citi-o de vreo doua ori)
miercuri, 20 octombrie 2010
va aparea in saptamina dinaintea craciunului, in 2011
şi va face cozi la mall şi va fi bîrfit şi unii îl vor osana, iar alţii il vor denigra ori incanta
si femeia hakeriţă & anorexică va fi în trend ca şi jurnalistul onest si mai ales consecvent (din trustul realitatea si intact si adevarul)
şi va fi regizat de david fincher
si scris şi adaptat de steven zaillian (awakenings, schindler's list, mission: impossible, hannibal, american gangster, gangs of new york etc) dupa romanul lui s.l.
şi îi va avea pe generic pe:
daniel craig - in rolul lui m.b.
(au fost cît p’aci brad pitt, johnny depp şi george clooney)
rooney mara - l.s. (aici bătaia pe rol a fost şi mai şi - sophie lowe (blame), sarah snook (sleeping beauty), léa séydoux (inglorious basterds) + natalie portman, mia wasikowska, ellen page, carey mulligan)
robin wright (fosta penn) - e.b.
stellan skarsgård - m.v. (ff previzibil, de altminteri)
christopher plummer - h.v. (cine altul?)
max von sydow
etc
şi să nu uit,
cartea lui s.l. nu a fost chiar atit de, cum au laudat-o mai toti - eu am (a)dormit, mincat si baut linistit, fara sa mor de grija ei -, insa filmul lui fincher s-ar putea sa-mi depaseasca asteptarile, iar pina atunci, intre o noua stenograma de-a lui vintu şi o alta moţiune de cenzura, as putea sa ma inclazesc cu ecranizarea suedezo-danezo-germana, dar nu ma grabesc, astept s-o fur de pe net,
*****
şi apropo,
ca tot veni vorba, imi voi petrece craciunul si revelionul 2010 in nordul danemarcei, cu un ochi îngheţat aruncat peste fiordurile norvegiei şi cu un altul ceţos azvirlit peste.
si femeia hakeriţă & anorexică va fi în trend ca şi jurnalistul onest si mai ales consecvent (din trustul realitatea si intact si adevarul)
şi va fi regizat de david fincher
si scris şi adaptat de steven zaillian (awakenings, schindler's list, mission: impossible, hannibal, american gangster, gangs of new york etc) dupa romanul lui s.l.
şi îi va avea pe generic pe:
daniel craig - in rolul lui m.b.
(au fost cît p’aci brad pitt, johnny depp şi george clooney)rooney mara - l.s. (aici bătaia pe rol a fost şi mai şi - sophie lowe (blame), sarah snook (sleeping beauty), léa séydoux (inglorious basterds) + natalie portman, mia wasikowska, ellen page, carey mulligan)
robin wright (fosta penn) - e.b.
stellan skarsgård - m.v. (ff previzibil, de altminteri)
christopher plummer - h.v. (cine altul?)
max von sydow
etc
şi să nu uit,
cartea lui s.l. nu a fost chiar atit de, cum au laudat-o mai toti - eu am (a)dormit, mincat si baut linistit, fara sa mor de grija ei -, insa filmul lui fincher s-ar putea sa-mi depaseasca asteptarile, iar pina atunci, intre o noua stenograma de-a lui vintu şi o alta moţiune de cenzura, as putea sa ma inclazesc cu ecranizarea suedezo-danezo-germana, dar nu ma grabesc, astept s-o fur de pe net,
*****
şi apropo,
ca tot veni vorba, imi voi petrece craciunul si revelionul 2010 in nordul danemarcei, cu un ochi îngheţat aruncat peste fiordurile norvegiei şi cu un altul ceţos azvirlit peste.
luni, 18 octombrie 2010
michael w : gus vs + casey a x al p
intentionam sa vad, in seara asta, un alt film de michael w, '9 songs' (2004). inexplicabil insa, am cazut prada unui gus v.s., 'gerry' (2002).
si din nou casey a, despre care cred ca va fi urmatorul al p (alfredo james, nu altu'). casey care a regizat, anu' asta, documentarul despre joaquin p si acelaşi care il va interpreta (magistral, stiu asta) pe marcus junius brutus (chiar pe el, pe brutus), in 2013, in mini seria tv - 'caesar'.
'gerry', 2002, gus van sant
si din nou casey a, despre care cred ca va fi urmatorul al p (alfredo james, nu altu'). casey care a regizat, anu' asta, documentarul despre joaquin p si acelaşi care il va interpreta (magistral, stiu asta) pe marcus junius brutus (chiar pe el, pe brutus), in 2013, in mini seria tv - 'caesar'.
'gerry', 2002, gus van sant
vineri, 15 octombrie 2010
răsună patria de rîsul ei
aşa, întîlnind-o întîmplător pe stradă, în lumina gălbejit-posacă a lunii (octombrie), copertată toată-n negru-grizonat, cu o mînă stîngă (stîngace) inertă şi albicioasă turnată-n gips-carton, n-ai fi zis că. acolo, însă, în întunericul-smoală al sălii de cinema, acompaniat discret de o mîţă blîndă şi confuză (nici mewsette, nici gabo, nici gufilina), rîsul prelung al luizei v, un rîset criant şi răsfirat, gîtuit de lacrimi, de sex appeal şi vino-ncoace, un rîset indicibil şi energic, un tril erotic de katiuşă (ясная kатюша, cum ar fi spus lev nicolaevici, dacă ar fi venit şi el încoace), invulnerabil, inşarjabil şi inşantajabil, extrem de contagios şi aproape maladiv - ceva între la mala educación şi les fleurs du mal (dar nu chiar les fleurs du mal) -, te curenta. pur şi simplu.
cei din fundul ’patriei’ (studenti, oameni ai muncii, intelectuali, pensionari, şomeri, casnice, militari în termen şi turişti trişti) ar putea crede, pe bună dreptate, că a fost vorba de un hohot studiat, repetat intens în nesfîrşitele călătorii nocturne cu trenul pe ruta iaşi – bucureşti – iaşi (dulşele tîrg). nimic mai fals. pot depune mărturie spectatorii aflaţi în cercul ei suspect, pe o suprafaţă de pierpătrat, spectatorii care i-au suflat în ceafă şi au resimţit din plin cascadele elastic-agresive, hohotele tandru-spasmodice fără de care l'illusionniste de sylvain chomet nu ar fi avut atîta haz şi melancolie, fără de care l'illusionniste de sylvain chomet nu ar fi fost l'illusionniste de sylvain chomet.
şi poate că, la urma urmei,
hohotele ei au fost doar un modest omagiu adus bătrînului jacques tatischeff & mereu fascinantului monsieur hulot, un fel de festin dionisiac, un rîs sincer din toată inima, un rîs coborînd îmbufnat din curbura cambrată a gîtului, din fiorul feselor arcuite, ba chiar din pufuleţul de mătase negricioasă de deasupra buzei superioare, din strălucirea umedă a dinţilor, un rîs sincer din toată inima, cînd vesel, cînd lacom, absorbit de freamătul torsului, de rotunjimile obraznic-rubinii ale şoldurilor, de gleznele fine şi reci şi ironice şi, uneori, siderat-sidefate.
cei din fundul ’patriei’ (studenti, oameni ai muncii, intelectuali, pensionari, şomeri, casnice, militari în termen şi turişti trişti) ar putea crede, pe bună dreptate, că a fost vorba de un hohot studiat, repetat intens în nesfîrşitele călătorii nocturne cu trenul pe ruta iaşi – bucureşti – iaşi (dulşele tîrg). nimic mai fals. pot depune mărturie spectatorii aflaţi în cercul ei suspect, pe o suprafaţă de pierpătrat, spectatorii care i-au suflat în ceafă şi au resimţit din plin cascadele elastic-agresive, hohotele tandru-spasmodice fără de care l'illusionniste de sylvain chomet nu ar fi avut atîta haz şi melancolie, fără de care l'illusionniste de sylvain chomet nu ar fi fost l'illusionniste de sylvain chomet.
şi poate că, la urma urmei,
hohotele ei au fost doar un modest omagiu adus bătrînului jacques tatischeff & mereu fascinantului monsieur hulot, un fel de festin dionisiac, un rîs sincer din toată inima, un rîs coborînd îmbufnat din curbura cambrată a gîtului, din fiorul feselor arcuite, ba chiar din pufuleţul de mătase negricioasă de deasupra buzei superioare, din strălucirea umedă a dinţilor, un rîs sincer din toată inima, cînd vesel, cînd lacom, absorbit de freamătul torsului, de rotunjimile obraznic-rubinii ale şoldurilor, de gleznele fine şi reci şi ironice şi, uneori, siderat-sidefate.
joi, 14 octombrie 2010
blow-up. un pic de
povestea incilcita a lui stieg larsson ('millennium', 2005) incepe sa semene un pic cu cea a filmului lui michelangelo antonioni ('blow-up', 1966), care este inspirata de nuvela lui julio cortázar ('the devil's drool', 1959)
miercuri, 13 octombrie 2010
moment liric (cu pederaşti şi ajutor de şaormar)
mă duc să alerg, în jurul lacului, cu t - un prieten cam şomer. îl aştept în staţie. pînă să sosească t, pe linga mine trec agale doi poponari voioşi – nu sunt homofob, dar ăştia doi sunt de-a dreptul scirbosi, decupaţi parca din filmele viscoase ale lui almodóvar. daca nu ma insel, ala mai inalt si mai travestit are peruca cu suvita rebela pe care si-o arunca tacticos peste sprinceana. se opresc mai incolo continuind sa discute, sa gesticuleze amplu. sunt agitati, imunzi, ingălaţi, ordinari, triviali, 
as zice fascinant de dezgustători. se urca in troleibuz si se duc la treaba lor. este octombrie, 13.
ma intorc de la alergat si t imi povesteste o chestie comica. mai mult absurd de trista decit nemaiauzita. imi spune ca, pe la prînz, rasfoia un ziar cu anunţuri. t, fost o vreme jurnalist, are o situatie economica deplorabila, desi are o soră patroana de şaormerie si un frate director pe la nu stiu care minister. t caută de munca prin ziar, aşa cum obişnuieşte de luni de zile încoace, si, dintr-o data, da peste urmatorul anunt: 'angajam ajutor de şaormar; salariul 10 milioane pe luna'. este un anunţ dat de soră-sa, patroană de saormerie la noi in cartier. pe t il apuca risu-plinsu, inchide ziarul si isi face un ceai negru. este octombrie, 13.
as zice fascinant de dezgustători. se urca in troleibuz si se duc la treaba lor. este octombrie, 13.ma intorc de la alergat si t imi povesteste o chestie comica. mai mult absurd de trista decit nemaiauzita. imi spune ca, pe la prînz, rasfoia un ziar cu anunţuri. t, fost o vreme jurnalist, are o situatie economica deplorabila, desi are o soră patroana de şaormerie si un frate director pe la nu stiu care minister. t caută de munca prin ziar, aşa cum obişnuieşte de luni de zile încoace, si, dintr-o data, da peste urmatorul anunt: 'angajam ajutor de şaormar; salariul 10 milioane pe luna'. este un anunţ dat de soră-sa, patroană de saormerie la noi in cartier. pe t il apuca risu-plinsu, inchide ziarul si isi face un ceai negru. este octombrie, 13.
poveste / film
mi-as dori sa vad un astfel de film/poveste care, din fericire, exista deja:
.....
mihai chirilov
.....
observatii:
* 'la vida de los peces' va reprezenta chile la viitoarele premii oscar si goya
** ce viata de boier duce mihai chirilov... il iert insa, caci imi place cum scrie
.....
"mergi la o petrecere unde știi că vine și fata de care te-ai despărțit acum zece ani pentru că aveai nevoie să pleci undeva departe pentru a te convinge că ea e jumătatea ta. ți-ai dat seama că nu poți trăi fără ea și ai revenit, insa n-ai avut curajul să o vezi de teamă că reciproca nu mai e valabilă. știi că, între timp, ea s-a căsătorit și are doi copii, în vreme ce tu... inevitabil, te trezești în fața ei, dar nu ești în stare să-i spui nimic și îndrugi banalități, deși privirea ei spune totul. te îndrepți spre ușă, ea este din nou în fața ta și începe să-ți spună toate acele lucruri pe care voiai să le auzi și care, tocmai de aceea, taie în carne vie.acum patru ani, undeva pe o plajă din chile**, matias bize îmi povestea ideea viitorului său film, 'la vida de los peces'*. un film despre un bărbat care vrea să plece de la o petrecere, numai că drumul până la ușă este pavat de diverse conversații, confesiuni și revelații. pe atunci, nu-mi imaginam că rezultatul final, proiectat la veneția în secțiunea paralelă giornate degli autori, avea să mă lovească atât de puternic."
mihai chirilov
.....
observatii:
* 'la vida de los peces' va reprezenta chile la viitoarele premii oscar si goya
** ce viata de boier duce mihai chirilov... il iert insa, caci imi place cum scrie
s-a saturat de liiceanu & 'aspiratoarele de scame'
si inclin sa ii dau dreptate
intregul aici
" (...) M-am săturat de dictatura opiniilor pe care aceste personaje ar vrea-o, de parcă ar fi proprietarii adevărului absolut.Alexandru Petria
M-am săturat de oamenii ale căror principii s-au fixat doar în volanurile Mercedes-urilor şi în sinecuri.
Nu m-am săturat de Paul Goma, Doina Cornea, Radu Filipescu, Vasile Paraschiv şi Dorin Tudoran. De Majestatea Sa, Regele Mihai. Ei au rămas constanţi în verticalitate.
Dacă în anii ’90 eram sătul de Vadim Tudor, de Păunescu, de Eugen Barbu, de Popescu- Dumnezeu, lingăii lui Ceauşescu, acum sunt sătul de Gabriel Liiceanu & company, aspiratoarele de scame ale lui Băsescu. Venirea recentă în România a Hertei Müller a pus magistral reflectoarele pe rahatul de pe prăjitură."
intregul aici
marți, 12 octombrie 2010
un om intre oameni (endless)
"m-am născut într-o noapte ploioasă, de toamnă. era 10 octombrie, ora 11 pm. cum localitatea în care locuiau părinţii mei nu avea maternitate, am văzut - era să zic 'lumina zilei' - scânteia lămpii chioare cu petrol în comuna învecinată, sârbeni. tatăl meu a mers la notar, să facă actul de naştere, pe 12 octombrie. această dată a rămas, oficial, ca fiind ziua în care am am dat ochii cu lumea.şerban tomşa
nu prea am avut timp să-mi sărbătoresc ziua de naştere. împlinirea vârstei de 20 de ani m-a prins într-o unitate militară în timp ce făceam de planton. îmi era frig, simţeam foamea şi mă încerca oboseala unei nopţi nedormite. la 22 de ani spălam pe jos, într-o cameră din căminul studenţesc grozăveşti. eram singur, fiindcă bunii mei prieteni plecaseră acasă.
la 28 de ani, în timpul unei lecţii, mi-a fost ruşine să le spun elevelor mele din clasa a X-a cât de bătrân sunt. la 32 de ani mi se născuse fata, singurul copil pe care îl am. mai departe mi-e teamă să merg."
si tot asa au mai trecut 22 de ani, iar astazi (oficial), sau alaltăieri (biologic),
amicul şerban a implinit 54 de toamne, 54 de mere si de pere in panere,
54 de prune vînete si de vinete prunoase, 54 de cupe cu vin, 54 de cupe de nectar,
54 de struguri dulci, 54 de gutui amarui.
la multi ani, batrîne! :)
.
luni, 11 octombrie 2010
bobby
rebellious teenager, captain of the football team, boyfriend of laura palmer, secret lover of shelly johnson
duminică, 10 octombrie 2010
brune & blonde
pour les dégustateurs de café
aici
in timp ce revad terifiantul 'non, ce pays n'est pas pour le vieil homme'
aici
in timp ce revad terifiantul 'non, ce pays n'est pas pour le vieil homme'
sâmbătă, 9 octombrie 2010
razvan radulescu by pantacruel (2) / eros si psyche
melissa este o femeie lipicioasa,
cu pulpe netede, de culoarea dovleacului in lumina viscoasa a amiezelor, un fel de zvirluga tinara, cu 7 ani mai frageda ca razvan si care, curios lucru, nu-i inspira maestrului nici teama, nici temeritate.
nu este prima data cind se culca cu el.
si daca se lasa patrunsa dezinvolt de dialogurile lui fine, naturale, lucrate in filigran, o face pentru a se razbuna pe acel ovidiu din constanta de care s-a indragostit amoral, la inceputul anilor 2000, de-a lungul unei camionete (alba cu dunga albastra) implicate intr-un road movie. pe atunci era gagica lui vali, prietenul lui ovi. inca nu o luase valul cel nou.
*****
face un dus frugal, pe fuga
pielea ei matasoasa (un pic osoasa) miroase acum a iasomie, isi trage pe ea o rochita rosie cu buline albe, nu insa si chiloteii (una dintre delectarile ei savante) si se grabeste, cu pasi apasati si densi precum chiparosii care-i bintuie diminetile impresionistului cu o singura ureche, se grabeste (spuneam) sa ajunga la cursuri, la hochschule fur gestaltung din karlsruhe.
*****
o ora mai tirziu,
intra in cladire dar se impiedica de o idee banala - un scenariu despre o femeie din est stabilita de multa vreme in vest si care continua, din inertie, sau poate din (cine stie?) 'inner' + 'tie' (launtrica + legatura), sa-si viziteaze familia in fiecare an. era gata sa cada pe ginduri de uimire, cind un omulet ingenuu de sex barbatesc, mai plapind decit teodosie cel mic, zimbindu-i vag cu gura pina la genunchi, o prinde in brate:
*****
dupa cursuri,
in apartamentul lor din berlin, pasional si lipsit de compasiune, aproape de glasul sacadat al rotilor de tren, razvan o ajuta sa-si scoata bluzita de olandă fină.
ramasi in faţa carnurilor crude, aproape singerinde, se sorb cu nesaţ din priviri inaintea exploziei din buza orhideei, el cu tandrete volubila, bijbiind neajutorat dupa smircul ei intunecat, ea murmurind si gemind cu toate cele şase limbi dragastoase, de circulatie internationala, pe care le stapineste la perfectie.
termina repede,
ea multumita, gata sa treaca la urmatoarea scena, la urmatorul scenariu in doi,
el framintat de indoilei, de mici amanunte neplacute, de inexactitati insesizabile pe care obisnuieste sa si le reproseze cu inexorabila acribie in lentoarea tigarilor postcoitale
*****
va urma
cu pulpe netede, de culoarea dovleacului in lumina viscoasa a amiezelor, un fel de zvirluga tinara, cu 7 ani mai frageda ca razvan si care, curios lucru, nu-i inspira maestrului nici teama, nici temeritate.
nu este prima data cind se culca cu el.
si daca se lasa patrunsa dezinvolt de dialogurile lui fine, naturale, lucrate in filigran, o face pentru a se razbuna pe acel ovidiu din constanta de care s-a indragostit amoral, la inceputul anilor 2000, de-a lungul unei camionete (alba cu dunga albastra) implicate intr-un road movie. pe atunci era gagica lui vali, prietenul lui ovi. inca nu o luase valul cel nou. *****
face un dus frugal, pe fuga
pielea ei matasoasa (un pic osoasa) miroase acum a iasomie, isi trage pe ea o rochita rosie cu buline albe, nu insa si chiloteii (una dintre delectarile ei savante) si se grabeste, cu pasi apasati si densi precum chiparosii care-i bintuie diminetile impresionistului cu o singura ureche, se grabeste (spuneam) sa ajunga la cursuri, la hochschule fur gestaltung din karlsruhe.
*****
o ora mai tirziu,
intra in cladire dar se impiedica de o idee banala - un scenariu despre o femeie din est stabilita de multa vreme in vest si care continua, din inertie, sau poate din (cine stie?) 'inner' + 'tie' (launtrica + legatura), sa-si viziteaze familia in fiecare an. era gata sa cada pe ginduri de uimire, cind un omulet ingenuu de sex barbatesc, mai plapind decit teodosie cel mic, zimbindu-i vag cu gura pina la genunchi, o prinde in brate:
- timpul şi spaţiul sunt interconvertibile, domnisoara.a ajutat-o sa se ridice, desi ea nu cazuse decit intr-o usoara reverie, i-a netezit rochita cu mîna strinsa căuş in dreptul ţîţişoarelor (sit venia verbo) ei rotunde si insolente, insolente ca doi furunculi rascopti, as spune, si, cu glas auster, daca nu sfisietor, s-a prezentat amabil - sunt razvan radulescu, scriitorul si scenaristul roman, tatăl unei fetiţe frumoase, om serios si fara obligatii deocamdata. asa s-au cunoscut, in urma cu doar citiva anisori.
- nu inteleg despre ce vorbiti, domnule.
- vorbesc despre vizualul discursiv. problema e aşa: orice lucru se întâmplă în timp; atenţia mea asupra a ceea ce văd, examinarea unei opere de artă, de pildă, se întâmplă în timp, cu anumiţi indicatori de atenţie.
- ar trebui sa inteleg ca, in discursul dvs vizual, eu as fi opera de arta?
*****
dupa cursuri,
in apartamentul lor din berlin, pasional si lipsit de compasiune, aproape de glasul sacadat al rotilor de tren, razvan o ajuta sa-si scoata bluzita de olandă fină.
ramasi in faţa carnurilor crude, aproape singerinde, se sorb cu nesaţ din priviri inaintea exploziei din buza orhideei, el cu tandrete volubila, bijbiind neajutorat dupa smircul ei intunecat, ea murmurind si gemind cu toate cele şase limbi dragastoase, de circulatie internationala, pe care le stapineste la perfectie.
termina repede,
ea multumita, gata sa treaca la urmatoarea scena, la urmatorul scenariu in doi,
el framintat de indoilei, de mici amanunte neplacute, de inexactitati insesizabile pe care obisnuieste sa si le reproseze cu inexorabila acribie in lentoarea tigarilor postcoitale
*****
va urma
vineri, 8 octombrie 2010
enter the void & gaspar noé la bucuresti!
mai ca nu-mi vine a crede. pentru mine e ca si cum ar sosi la noi in urbe elvis, marilyn şi houdini pentru o prima si ultima reprezentaţie in 3 (un binevenit ménage à trois)
minunata minunatie se intimpla intre 15-21 octombrie in cadrul ‘filmelor de la cannes la bucureşti’ si unde, in afara de 'enter the void' mai putem vedea, printre altele, rarisimul ‘uncle boonmee who can recall his past lives’, cistigatorul palme d’or 2010 sau mult aşteptatul film al lui cristi puiu, 'aurora.
*****
pînă atunci insa, in seara asta, incepe 'animest' cu un film f f misto – ‘l’illusionniste’, una dintre cele mai discutate si indragite animatii din 2010.
"nici una dintre arte nu pot reproduce haosul din percepţia şi conştiinţa noastră precum o face filmul.gaspar noé
viziunile care alcătuiesc scenariul sunt inspirate din relatări ale oamenilor care au avut experienţe în apropierea morţii şi ale celor care au consumat dmt. o substanţă pe care creierul o secretă în momentul morţii şi care, în doze mici, provoacă visele noaptea. filmul asta trebuie să sperie, să facă să plângă publicul, şi, pe cât posibil, să îl hipnotizeze.
ultimele două filme ale mele, mult mai puţin ambiţioase, au fost comparate de catre critici cu un montagne-russe al fobiilor şi dorinţelor spectatorului.
enter the void, cu teme şi opţiuni artistice mult mai variate şi colorate, este acel montagne-russe magic în care eu, ca spectator, visez să mă dau".
minunata minunatie se intimpla intre 15-21 octombrie in cadrul ‘filmelor de la cannes la bucureşti’ si unde, in afara de 'enter the void' mai putem vedea, printre altele, rarisimul ‘uncle boonmee who can recall his past lives’, cistigatorul palme d’or 2010 sau mult aşteptatul film al lui cristi puiu, 'aurora.
*****
pînă atunci insa, in seara asta, incepe 'animest' cu un film f f misto – ‘l’illusionniste’, una dintre cele mai discutate si indragite animatii din 2010.
joi, 7 octombrie 2010
wolfgang amadede’s la cazane / confutatis maledictis
- unde am ramas, panta?
- la cazanul cu tuica, dede’s. imi spuneai cum se toarnă borhotu la voi la gherghesti.
- asa... deci, ca de fiecare dată, eu sunt ala care toarnă, adica turnatorul,
iar proprietarul storcatorului de prune e ala care striga, adica strigătorul.
- strigator la cer, dar daca asa e traditia, n-ai ce sa faci. ai uitat martorii...
- ai rabdare, nu te repezi. martorii sunt, de obicei, sateni experimentati cu vechi state de rasplata.
- beţivanii satului.
- exact. dar partea plăcută a paharelului o reprezintă vizitatorii, care in contul unor ţuici mici, dar dese, iti prezinta la cheie un inventar al problemelor lor stringente.
- pesemne ca acea tuica lacrimosa dies illae ii arde pe gitlej ca un ’confutatis maledictis’ care nu poate fi stins decit cu suvoaie de povesti.
- tot ce-i posibil. insa hai sa dam drumul povestilor ca ne prinde noaptea. scrie asa...
*****
- femeia in fa major, aia din generatia 80 de ani şi ceva, avea o mare problemă cu papagalul.
- cu papagalul de barba'su.
- nu, cu papagalul la minor din colivie. incep vocile
- vocile din capul papagalului?
- nu, panta, vocile ancestrale. incearca sa ma urmaresti cu atentie. vocile din memoria colectiva rezoneaza toate deodata in capul babornitei. mai intii basii, accentul pe al doilea timp. cotoroanta ar vrea sa-si omoare biata faptura si doar credinta ei nestramutata o mai impiedica sa treaca la fapte.
- are vreun motiv serios?
- are. inaripata isi violeaza consoarta. a doua oara intr-un interval de citeva minute. a doua masura, al doilea accent. si apoi, pe nepusa masa, cind le e lumea mai draga, neghiobu sparge ousoarele si pune in pericol perpetuarea speciei. al doilea accent pe a treia masura, pe mi. clar pina aici?
- destul de clar, dar daca-i sparge ousoarele, batrina chiar are o problema pe cap.
- pe cap si la cap. marea si singura ei problema, dealtfel. in rest are de toate mai puţin bani. de toate inseamnind vreo 30 de raţe. ca e de conditie buna, tatăl ei a fost preşedinte pe ţară la judeţ. era un fel de tenor. apropo, acum intra tenorii. al patrulea accent pe prima masura în do. a doua masura, al patrulea accent. al doilea accent, masura a patra, în fa. ai notat?
- tot!
*****
- mai avem un domn ieşit la pensie de vreo 5-6 ani. nu mai bea de 6 luni, dupa ce a scapat ca prin minune de o boala care aproape il dezonora. se tirciia in nadragi. iar acum orchestra, tuba a doua si trombonii. pe aceleasi note. prima tuba si trombonii împreuna cu tenorii. toti se tirciie in pantaloni de la o virsta, dar dumnealui avea o mindrie nedisimulata, se ntelege... in tot acest timp, instrumentele dubleaza vocile. intra trompetele si timpanii. trompetele în re tonic si dominant. domnul ieşit la pensie de vreo 5-6 ani si trompetele merg în armonie.
- dictezi prea repede. prima tuba si trombonii ce fac?
- ca si tenorii.
- identic?
- intocmai. acum coardele la unison, toate coardele din sat cu gura pe el. urmatoarea masura în crescendo.
- asta e tot?
- nu. caci de cind bea cafea doar de la dozatorul de la bufet nu mai are nicio problema. iar aici ma simt eu vinovat. cele 6 luni de abstinenta au fost întrerupte de tuica mea. la cum a plecat de la cazan sunt sigur că tirciala s-a intors.
- e minunat.
- desigur. mai departe! scrie!
- scriu.
*****
-vizitatorii de care iti ziceam se revolta dintr-o data. cam ca la opera in actul al patrulea. indivizii sunt capabili de adevarate acte de curaj. culmea, in numele banului, nu al nazuintelor politice - cum ar fi fost normal. asadar, paharelele de tuica au inceput sa lucreze. se trece, pe nesimitite, la do major. basii si baritonii laolalta cu sopranele si alto se dezlantuie.
- prea repede. stai o clipa!
- ideea e următoarea: dacă nu primesc şi ei plicuri cu bani aşa cum li s-a întimplat la alegerile trecute citorva consateni, nu se mai deplaseaza la vot. iar ca fond de rulment nu cer decit arpegii de vioara. gama descrescatoare, apoi, ca bonus, din nou "ostinato". ce ei sunt proşti doar pentru doi cozonaci şi o pungă de orez?
*****
p.s. 1
regia milos forman
scenariul pantacruel dupa o relatare de-a maestrului dede’s din octombrie 2009.
p.s. 2
la multi ani dede’s!
amadeus (1984, milos forman) / confutatis maledictis
- la cazanul cu tuica, dede’s. imi spuneai cum se toarnă borhotu la voi la gherghesti.
- asa... deci, ca de fiecare dată, eu sunt ala care toarnă, adica turnatorul,
iar proprietarul storcatorului de prune e ala care striga, adica strigătorul. - strigator la cer, dar daca asa e traditia, n-ai ce sa faci. ai uitat martorii...
- ai rabdare, nu te repezi. martorii sunt, de obicei, sateni experimentati cu vechi state de rasplata.
- beţivanii satului.
- exact. dar partea plăcută a paharelului o reprezintă vizitatorii, care in contul unor ţuici mici, dar dese, iti prezinta la cheie un inventar al problemelor lor stringente.
- pesemne ca acea tuica lacrimosa dies illae ii arde pe gitlej ca un ’confutatis maledictis’ care nu poate fi stins decit cu suvoaie de povesti.
- tot ce-i posibil. insa hai sa dam drumul povestilor ca ne prinde noaptea. scrie asa...
*****
- femeia in fa major, aia din generatia 80 de ani şi ceva, avea o mare problemă cu papagalul.
- cu papagalul de barba'su.
- nu, cu papagalul la minor din colivie. incep vocile
- vocile din capul papagalului?
- nu, panta, vocile ancestrale. incearca sa ma urmaresti cu atentie. vocile din memoria colectiva rezoneaza toate deodata in capul babornitei. mai intii basii, accentul pe al doilea timp. cotoroanta ar vrea sa-si omoare biata faptura si doar credinta ei nestramutata o mai impiedica sa treaca la fapte.
- are vreun motiv serios?
- are. inaripata isi violeaza consoarta. a doua oara intr-un interval de citeva minute. a doua masura, al doilea accent. si apoi, pe nepusa masa, cind le e lumea mai draga, neghiobu sparge ousoarele si pune in pericol perpetuarea speciei. al doilea accent pe a treia masura, pe mi. clar pina aici?
- destul de clar, dar daca-i sparge ousoarele, batrina chiar are o problema pe cap.
- pe cap si la cap. marea si singura ei problema, dealtfel. in rest are de toate mai puţin bani. de toate inseamnind vreo 30 de raţe. ca e de conditie buna, tatăl ei a fost preşedinte pe ţară la judeţ. era un fel de tenor. apropo, acum intra tenorii. al patrulea accent pe prima masura în do. a doua masura, al patrulea accent. al doilea accent, masura a patra, în fa. ai notat?
- tot!
*****
- mai avem un domn ieşit la pensie de vreo 5-6 ani. nu mai bea de 6 luni, dupa ce a scapat ca prin minune de o boala care aproape il dezonora. se tirciia in nadragi. iar acum orchestra, tuba a doua si trombonii. pe aceleasi note. prima tuba si trombonii împreuna cu tenorii. toti se tirciie in pantaloni de la o virsta, dar dumnealui avea o mindrie nedisimulata, se ntelege... in tot acest timp, instrumentele dubleaza vocile. intra trompetele si timpanii. trompetele în re tonic si dominant. domnul ieşit la pensie de vreo 5-6 ani si trompetele merg în armonie.
- dictezi prea repede. prima tuba si trombonii ce fac?
- ca si tenorii.
- identic?
- intocmai. acum coardele la unison, toate coardele din sat cu gura pe el. urmatoarea masura în crescendo.
- asta e tot?
- nu. caci de cind bea cafea doar de la dozatorul de la bufet nu mai are nicio problema. iar aici ma simt eu vinovat. cele 6 luni de abstinenta au fost întrerupte de tuica mea. la cum a plecat de la cazan sunt sigur că tirciala s-a intors.
- e minunat.
- desigur. mai departe! scrie!
- scriu.
*****
-vizitatorii de care iti ziceam se revolta dintr-o data. cam ca la opera in actul al patrulea. indivizii sunt capabili de adevarate acte de curaj. culmea, in numele banului, nu al nazuintelor politice - cum ar fi fost normal. asadar, paharelele de tuica au inceput sa lucreze. se trece, pe nesimitite, la do major. basii si baritonii laolalta cu sopranele si alto se dezlantuie.
- prea repede. stai o clipa!
- ideea e următoarea: dacă nu primesc şi ei plicuri cu bani aşa cum li s-a întimplat la alegerile trecute citorva consateni, nu se mai deplaseaza la vot. iar ca fond de rulment nu cer decit arpegii de vioara. gama descrescatoare, apoi, ca bonus, din nou "ostinato". ce ei sunt proşti doar pentru doi cozonaci şi o pungă de orez?
*****
p.s. 1
regia milos forman
scenariul pantacruel dupa o relatare de-a maestrului dede’s din octombrie 2009.
p.s. 2
la multi ani dede’s!
amadeus (1984, milos forman) / confutatis maledictis
miercuri, 6 octombrie 2010
răzvan rădulescu by pantacruel (1) / cei sapte ani de-acasa
stau in faţa calculatorului cu o ceaşcă de cafea neagră, cu un gabito birmanez crem, cafeaua e îndulcita cu miere, motanul e mămos şi imprevizibil şi mă gîndesc să aştern o poveste despre viaţa ta.
nu te cunosc mai deloc, nu ştiu mai nimic despre tine în afara faptului că îţi place să plăsmuieşti scenarii la patru sau la şase mîini, niciodată de unul singur,
niciodată în felul în care îţi scrii cărţile, cărţi din ce în ce mai apreciate acum de cînd ai devenit un fel de vedetă locală, un fel de bun (la toate) naţional. ştiu, scenariul şi romanul sunt lucruri total diferite, nu trebuie amestecate.
nu ştiu mai nimic despre tine, nu te cunosc mai deloc, pot spune doar că ţi-am văzut toate filmele, ca aproape toata inspiratia si transpiratia, aproape toata respiratia si informatia sunt acolo, că tocmai de aceea, tocmai de dragul discuţiei, al discursului, al disconfortului şi discordiei mă încumet să-ţi zugrăvesc, aici şi acum, viaţa şi faptele aşa cum le văd eu, să vorbesc despre închipuita ta existenţă ca despre a unui oarecare raul rizoiu, a unui onest ilie cazane sau celebru teodosie cel mic, indivizi familiari ţie din tot felul de tablouri de familie, din amintiri şi din alte viclenii.
*****
dar hai sa incepem, hai să vedem de unde, cum, de ce.
vom avea nevoie de citeva personaje, de un subiect, de o idee clara, de conflict. sau poate ca nu vom avea nevoie de nimic, din moment ce uitîndu-ma pe geam vad maternitatea polizu. esti acolo chircit, negricios, neajutorat ca un pui de sobolan, înfăşurat într-un sfîrşit de octombrie rece. ai aerul si, mai ales, rolul unui corpuscul - cum ar spune poetul, un corp care uneşte cele două aripi disparate ale familiei, aripa dreaptă, a tatălui şi fratelui vitreg şi aripa stîngă, a mamei şi surorii vitrege, sora ta care ti-o va inspira, mai târziu, pe nefericita felicia.
este anul în care nixon devine presedintele sua, neil armstrong pune piciorul pe lună şi lansează vorbele cu emfază, anul în care supersonicului concorde 001 efectuează primul său zbor. tot în acel an incepe festivalul woodstock, beatles scoate albumul yellow submarine, elvis presley ajunge pe locul 1 în billboard cu suspicious mind, iar samuel beckett primeste nobelul pentru literatura. un an interesant, una peste alta. interesant chiar si pentru romani, care afla cu seninatate ca bunul lor cioran publică demiurgul cel rau, ca ţiriac si năstase ajung în finala cupei davis, ca jurnalistul-prozator dumitru popescu-dumnezeu devine omul de încredere al conducatorului iubit.
******
nu te-ai mutat încă pe brezoianu lîngă cişmigiul studenţiei tale şi nici la piaţa domenii si nici în buza gării de nord, acolo unde vei asculta nopţi intregi bach si mozart si john bull si marin marais, acolo unde îţi vei scrie majoritatea scenariilor. deci tot cu puţa prin ţărîna pieţei chibrit te joci, aceeşi piaţă chibrit de unde, 40 de ani mai târziu (adica ieri) îl voi înfia eu pe motanul gabito - uite cum lucrurile încep să se lege, sa se dezlege.
nici macar nu te-ai apucat de nabokov, n-ai auzit de lolita, de madame bovary, de secretul lui dorian gray, nu ai idee cine ar putea fi woland (si cu atît mai puţin faust), nu stii nimic despre dragostea maestrului pentru margareta, iar pe agamiţă dandanache sau conu leonida îi confuzi cu vecinii limbuţi de la parter.
te uiti, sîmbăta, împreună cu maică-ta la desenele animate cu donald duck, cu tom & jerry, cu popeye marinarul. nu stii că melodia aia haioasă cîntată de popeye - i'm popeye the sailor man, i'm strong to the finich cause i eats me spinach... (te făcea să uiţi, oare, de ciocolata chinezească aurie şi de portocalele acrisoare portocalii?) este compusă de samuel "sammy" lerner, un român emigrat în state cu familia la vîrsta de 7 ani. dar cui ii pasa de toate astea?
chiar asa, cui ii pasa ca la '7 ani si ceva' ai avut primul contact cu cinema-ul (primul contact sexual va veni cîtiva ani mai tîrziu - o colega plicticoasa, grăsuţă cu nasul mare; ai scapat ieftin, iti vei spune intr-o joi), ca l-ai jucat, atunci, pe nicolae moromete în ‘marele singuratic’ (da, era şi florinel piersic pe generic, nelipsitul florinel, dar rolul tau era mult mai important) ca prietenii şi colegii tăi, viitoarea generaţie '30 şi ceva', vor chicoti entuziasmaţi iesind, seara, cu gagicile lor de la ’boogie’...
*****
va urma
p.s.
tocmai am aflat ca razvan radulescu a cistigat, astazi (placuta coincidenta), premiul european pentru literatură
-
nu te cunosc mai deloc, nu ştiu mai nimic despre tine în afara faptului că îţi place să plăsmuieşti scenarii la patru sau la şase mîini, niciodată de unul singur,
niciodată în felul în care îţi scrii cărţile, cărţi din ce în ce mai apreciate acum de cînd ai devenit un fel de vedetă locală, un fel de bun (la toate) naţional. ştiu, scenariul şi romanul sunt lucruri total diferite, nu trebuie amestecate. nu ştiu mai nimic despre tine, nu te cunosc mai deloc, pot spune doar că ţi-am văzut toate filmele, ca aproape toata inspiratia si transpiratia, aproape toata respiratia si informatia sunt acolo, că tocmai de aceea, tocmai de dragul discuţiei, al discursului, al disconfortului şi discordiei mă încumet să-ţi zugrăvesc, aici şi acum, viaţa şi faptele aşa cum le văd eu, să vorbesc despre închipuita ta existenţă ca despre a unui oarecare raul rizoiu, a unui onest ilie cazane sau celebru teodosie cel mic, indivizi familiari ţie din tot felul de tablouri de familie, din amintiri şi din alte viclenii.
*****
dar hai sa incepem, hai să vedem de unde, cum, de ce.
vom avea nevoie de citeva personaje, de un subiect, de o idee clara, de conflict. sau poate ca nu vom avea nevoie de nimic, din moment ce uitîndu-ma pe geam vad maternitatea polizu. esti acolo chircit, negricios, neajutorat ca un pui de sobolan, înfăşurat într-un sfîrşit de octombrie rece. ai aerul si, mai ales, rolul unui corpuscul - cum ar spune poetul, un corp care uneşte cele două aripi disparate ale familiei, aripa dreaptă, a tatălui şi fratelui vitreg şi aripa stîngă, a mamei şi surorii vitrege, sora ta care ti-o va inspira, mai târziu, pe nefericita felicia.
este anul în care nixon devine presedintele sua, neil armstrong pune piciorul pe lună şi lansează vorbele cu emfază, anul în care supersonicului concorde 001 efectuează primul său zbor. tot în acel an incepe festivalul woodstock, beatles scoate albumul yellow submarine, elvis presley ajunge pe locul 1 în billboard cu suspicious mind, iar samuel beckett primeste nobelul pentru literatura. un an interesant, una peste alta. interesant chiar si pentru romani, care afla cu seninatate ca bunul lor cioran publică demiurgul cel rau, ca ţiriac si năstase ajung în finala cupei davis, ca jurnalistul-prozator dumitru popescu-dumnezeu devine omul de încredere al conducatorului iubit.
******
nu te-ai mutat încă pe brezoianu lîngă cişmigiul studenţiei tale şi nici la piaţa domenii si nici în buza gării de nord, acolo unde vei asculta nopţi intregi bach si mozart si john bull si marin marais, acolo unde îţi vei scrie majoritatea scenariilor. deci tot cu puţa prin ţărîna pieţei chibrit te joci, aceeşi piaţă chibrit de unde, 40 de ani mai târziu (adica ieri) îl voi înfia eu pe motanul gabito - uite cum lucrurile încep să se lege, sa se dezlege.
nici macar nu te-ai apucat de nabokov, n-ai auzit de lolita, de madame bovary, de secretul lui dorian gray, nu ai idee cine ar putea fi woland (si cu atît mai puţin faust), nu stii nimic despre dragostea maestrului pentru margareta, iar pe agamiţă dandanache sau conu leonida îi confuzi cu vecinii limbuţi de la parter.
te uiti, sîmbăta, împreună cu maică-ta la desenele animate cu donald duck, cu tom & jerry, cu popeye marinarul. nu stii că melodia aia haioasă cîntată de popeye - i'm popeye the sailor man, i'm strong to the finich cause i eats me spinach... (te făcea să uiţi, oare, de ciocolata chinezească aurie şi de portocalele acrisoare portocalii?) este compusă de samuel "sammy" lerner, un român emigrat în state cu familia la vîrsta de 7 ani. dar cui ii pasa de toate astea?
chiar asa, cui ii pasa ca la '7 ani si ceva' ai avut primul contact cu cinema-ul (primul contact sexual va veni cîtiva ani mai tîrziu - o colega plicticoasa, grăsuţă cu nasul mare; ai scapat ieftin, iti vei spune intr-o joi), ca l-ai jucat, atunci, pe nicolae moromete în ‘marele singuratic’ (da, era şi florinel piersic pe generic, nelipsitul florinel, dar rolul tau era mult mai important) ca prietenii şi colegii tăi, viitoarea generaţie '30 şi ceva', vor chicoti entuziasmaţi iesind, seara, cu gagicile lor de la ’boogie’...
*****
va urma
p.s.
tocmai am aflat ca razvan radulescu a cistigat, astazi (placuta coincidenta), premiul european pentru literatură
-
marți, 5 octombrie 2010
gabito hîldan, unicul motan căpitan
pina la povestirea dezmatata despre razvan radulescu (n-am terminat-o inca, din moment ce nici macar n-am inceput-o), ma duc sa-l infiez pe gabito. gabito hîldan asta, unicul motan căpitan, are vreo 6 saptamini, este birmanez, pasionat de lecturi (sper) si a fost ales de nevasta-mea pe post de urmas al lui mewsette.
astfel am aflat ca, in '89, birmania si-a schimbat denumirea in myanmar. ma mir ca am uitat amanuntul asta, tocmai eu care tare ma mai necajeam in copilarie uitindu-ma pe calendarul din bucatarie, ala enciclopedicul cu pagini multe, cind pricepeam ca minunata 4 ianuarie, ziua mea de nastere si a lor de independenta, era sarbatorita doar de mine si de salbaticii birmanezi.
e posibil ca de atunci intre mine si poporul prieten myanmarez sa fi ramas asa un fel de simpatie tacita.
luni, 4 octombrie 2010
din cauza feliciei, inainte de toate
am văzut, aseara, la hbo (căci altundeva nici nu-l mai găseşti), felicia inainte de toate - debutul regizoral al lui răzvan rădulescu (+ melissa de raaf).
si chiar mi-a plăcut. si pentru ca mi-a placut (chiar), mi-a venit ideea să scriu o poveste/povestire bizară & imprevizibilă despre talentatul scenarist si scriitor si regizor si artist. mai exact, un
'short story - răzvan rădulescu by pantacruel'.
dar asta se va întîmpla abia mîine.
pînă una, alta
mi-am pus la murat, in borcan, serialul the wire, care, la rindul lui are legatura cu hbo pe principiul the world is not enoug.
'the wire' despre care amicul djerzinski (tot) zice ca este serialul best ever.
sa vad cind il vad.
si chiar mi-a plăcut. si pentru ca mi-a placut (chiar), mi-a venit ideea să scriu o poveste/povestire bizară & imprevizibilă despre talentatul scenarist si scriitor si regizor si artist. mai exact, un
'short story - răzvan rădulescu by pantacruel'.
dar asta se va întîmpla abia mîine.
pînă una, alta
mi-am pus la murat, in borcan, serialul the wire, care, la rindul lui are legatura cu hbo pe principiul the world is not enoug.
'the wire' despre care amicul djerzinski (tot) zice ca este serialul best ever.
sa vad cind il vad.
duminică, 3 octombrie 2010
sâmbătă, 2 octombrie 2010
(in)famous / tru(e)man (leon) capote
1.
si n-am terminat inca 'barbati care urăsc femeile' din cauza lui dinamo - otelul 1-2, din cauza ca noaptea (in loc sa citesc) am dormit ca un porc si din cauza lui '(in)famous', pe care l-am revazut,
aseara, pentru a patra oara si inca nu m-am saturat de el.
2.
si nu cred ca ma voi putea satura vreodata, ca un obsedat ce sunt, de filmele despre... 'căpoti' (ca tare frumos mai suna in engleza...) mai ales cind la mijloc este minunatul philip seymour hoffman sau genialul toby jones. toby jones care, in acest rol, pare mai tru(e)man, mai 'famous' si mai 'infamous' decit capote insusi, in special cind se lauda cu prieteniile lui turbate, la catarama, cu humphrey (bogart, fireste!) cu marilyn (monroe, care alta?), cu lauren sa nu uit (bacall, mai incape vorba?) ori cu frank si marlon (sinatra si brando, pai care altii?).
3.
si ca tot veni vorba de capote, asa cum ii spuneam si amicului djerzinski, in mintea mea se produce o delicioasa confuzie in momentul contuziilor virtuale pe blog, pe mess, pe email sau aiurea-n tramvai cu faimosul,
livrescul & ludicul a.l.ş.
ma simt ca si cind as comunica cu originalul, adica. cu defunctul scriitor american.
4.
si nastrusnica impresie e cauzata, pesemne, de eruditia si firea alş-ului, de voioşia, diversitatea, malitiozitatea, magnetismul, inventivitatea, enciclopedismul, orientarea sexuală (& gesticulatia & vocea nazala), mondenitatea, vanitatea, umorul, excentricitatea, extravaganta, egoismul, egocentrismul si leon-ismul personajului. de '&'-ul acesta pe care, fără să vreau, l-am preluat (furat) şi eu,
dar cui ii pasa de atitea si atitea explicatii? asta e senzatia mea si pace!
si n-am terminat inca 'barbati care urăsc femeile' din cauza lui dinamo - otelul 1-2, din cauza ca noaptea (in loc sa citesc) am dormit ca un porc si din cauza lui '(in)famous', pe care l-am revazut,
aseara, pentru a patra oara si inca nu m-am saturat de el. 2.
si nu cred ca ma voi putea satura vreodata, ca un obsedat ce sunt, de filmele despre... 'căpoti' (ca tare frumos mai suna in engleza...) mai ales cind la mijloc este minunatul philip seymour hoffman sau genialul toby jones. toby jones care, in acest rol, pare mai tru(e)man, mai 'famous' si mai 'infamous' decit capote insusi, in special cind se lauda cu prieteniile lui turbate, la catarama, cu humphrey (bogart, fireste!) cu marilyn (monroe, care alta?), cu lauren sa nu uit (bacall, mai incape vorba?) ori cu frank si marlon (sinatra si brando, pai care altii?).
3.
si ca tot veni vorba de capote, asa cum ii spuneam si amicului djerzinski, in mintea mea se produce o delicioasa confuzie in momentul contuziilor virtuale pe blog, pe mess, pe email sau aiurea-n tramvai cu faimosul,
livrescul & ludicul a.l.ş. ma simt ca si cind as comunica cu originalul, adica. cu defunctul scriitor american.
4.
si nastrusnica impresie e cauzata, pesemne, de eruditia si firea alş-ului, de voioşia, diversitatea, malitiozitatea, magnetismul, inventivitatea, enciclopedismul, orientarea sexuală (& gesticulatia & vocea nazala), mondenitatea, vanitatea, umorul, excentricitatea, extravaganta, egoismul, egocentrismul si leon-ismul personajului. de '&'-ul acesta pe care, fără să vreau, l-am preluat (furat) şi eu,
dar cui ii pasa de atitea si atitea explicatii? asta e senzatia mea si pace!
vineri, 1 octombrie 2010
ma duc la buda. deci incep o carte noua
jucaria mea cea noua se cheama 'barbati care urasc femeile'.
cind 40 de milioane de semeni de-ai mei au cumpărat-o si, probabil, 60 de milioane au citit-o deja,
iar dragos c spune ca
si sa ma apuc de cartea asta, macar din curiozitate. macar pentru a vedea, inca o data dupa 'numele trandafiului' (la 'shogun' am chiulit), 'alchimistul' si 'codul lui da vinci', si pentru a afla (pînă mîine dimineaţă) ce ne mînă oare-n luptă? care este reţeta perfecta? de unde venim? ce suntem şi încotro ne îndreptăm?
ma duc la buda. deci va las.
cind 40 de milioane de semeni de-ai mei au cumpărat-o si, probabil, 60 de milioane au citit-o deja,
iar dragos c spune ca
"demult n-am mai citit toată noaptea o carte, de la şogun şi codul lui davinci încoace. m-a prins de nu m-a mai lăsat, şi nu că e tare bine scrisă,iar alş spune cacă nu e, dar compoziţia fragmentelor se potriveşte suspansului excepţional."
"eu am gasit-o in bibliotek apartamentului de la lisboa, am luat-o cu mine pe avion (veneam la tiff) & pina am ajuns o terminasem :). intriga e mai putin spectaculoasa k in codu da vinci, dar mi s-a parut mai 'ingrijit' scrisa (dupa reteta, clar!)"iar dan c mihailescu spune ca
"în ce mă priveşte, n-am fost nevoit să mă trezesc în toiul nopţii ca sa citesc 'barbati care urasc femeile' din bunul motiv că nici n-am apucat să adorm. am citit acest prim volum din trilogia millennium de-a lungul unei duminici, iar în pauza de prânz, când soţia m-a înălţat la rangul de supraveghetor de tigaie, ştiţi ce am făcut? cu o mână întorceam şniţelele şi cu cealaltă ţineam cartea, continuând lectura",atunci e clar ca trebuie sa ma duc la buda
si sa ma apuc de cartea asta, macar din curiozitate. macar pentru a vedea, inca o data dupa 'numele trandafiului' (la 'shogun' am chiulit), 'alchimistul' si 'codul lui da vinci', si pentru a afla (pînă mîine dimineaţă) ce ne mînă oare-n luptă? care este reţeta perfecta? de unde venim? ce suntem şi încotro ne îndreptăm?
ma duc la buda. deci va las.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)