nu ştiu câte zile / nu ştiu ce să zic

stoian g. bogdan (chipurile cel mai lăudat şi cel mai premiat poet din 2009 pentru ‘chipurile’ - am glumit!) este un fel de lindsay anderson al scriiturii autohtone contemporane – una furioasă, derutantă, golănească, tranşantă. artistul băcăuan de care zic vine, acum, cu un roman: ’nu stiu câte zile’. până să scot 25 de lei fără miros din buzunarul meu mic în schimbul cărţii (deşi nu cred c-am s-o fac), aflu următoarele reclame, reclamaţii & aclamaţii:

’v-aţi săturat de literatura cu majusculă?
vreţi să citiţi un roman mişto? un roman fără cearcăne, fără riduri. cu mult haz, multă adrenalină şi multă dramă? vreţi suspans şi lacrimi, sânge şi alte fluide, limbaj viu şi o poveste incredibilă? vreţi un roman despre realitatea de lângă voi?
vreţi un roman despre românia anilor 1990-2000 cu interlopi bucureşteni şi combinaţii periculoase, şi sânge, şi bătăi, şi şpagă, şi alba-neagra-n gările din moldova, şi pumni şi gagici frumoase, şi mercedesuri, şi teancuri de euro?’

nu ştiu ce să zic, pentru că nu ştiu cât mă voi recunoaşte în aşa ceva. şi chiar nu ştiu cât mă va prinde o astfel de poveste tarantino-bacoviană, puţin mai mult o felie de viaţă de la periferia moscovei lui mamleev şi mult mai puţin de la marginea gropilor bucureştiului meu.