erik satie - gnossienne no.1

(erik satie - gnossienne no.1)

ani de zile, erik satie mi-a dezmierdat urechile cu măiastra melodie, iar eu n-am avut nici măcar bunul simţ să aflu care a fost treaba cu dumnealui.
am rezolvat chestiunea, dimineaţă, cînd am aflat că satie, prietenul nebun al lui debussy, ravel, mallarmé, verlaine, cocteau, picasso, tzara etc, e precursorul minimalismului, muzicii repetitive şi teatrului absurd.
cu alte cuvinte, domnul ăsta a distrus convenţia formală a tonalității prin introducerea muzicii repetitive.

iată, pe scurt, trista povestea a lui lui erik satie:

erik satie se naşte la honfleur, în 1866, din tată normand şi mamă scoţiană. rămas fără mamă la vârsta de 6 ani, este trimis împreună cu fratele său mai mic la bunici. ia primele lecții de muzică de la organistul comunei şi devine pasionat de religie. 6 ani mai târziu îşi pierde şi bunica şi este nevoit să revină la paris. noua soţie a lui taică-su, profesoară de pian, îl sfătuieşte să urmeze conservatorul. intra la conservator, dar este considerat fără talent de către profesori. dezamăgit, se înscrie într-un regiment de infanterie, se expune în mod voluntar la frig și face congestie pulmonară. scapă cu viaţă şi se stabilește la montmartre.

se pune pe compus şi se împrieteneşte cu mai mulți poeți. printre aceştia, stéphane mallarmé şi paul verlaine. taică-su reuşeşte să-i publice primele compoziții. în 1890 îl întâlnește pe claude debussy. pune bazele unei biserici al cărei singurul adept, trezorier, mare preot și redactor al buletinului parohial va rămâne chiar el. în ianuarie 1893 începe o relație carnală cu suzanne valadon, pictoriță cu fumuri în cap. el o cere în căsătorie după prima noapte, ea refuză, el îi compune 'danses gothiques', ea îi face un portret în ulei. şase luni mai târziu se despart.
sfâșiat de durere, compune (şi ca o pedeapsă!) vexations - muzică neîntreruptă, de meditație, care, conform notelor sale, trebuie să repete de 840 de ori o scurtă melodie... îşi revine câteva săptămâni mai târziu, când face cunoştinţă cu maurice ravel.

moşteneşte o mică sumă de bani, îşi tipăreşte câteva compoziţii şi îşi schimbă vestimentaţia preoţească. înainte de a-şi epuiza resursele financiare, își cumpără un costum de catifea de culoarea muștarului în șapte exemplare. îl poartă neîncetat pe străzile parisului şi astfel devine cunoscut drept ’velvet gentelman’. reia legătura cu fratele său şi renunţă la ideile religioase. la 39 de ani se înscrie la şcoala lui vincent d’indy pentru a studia contrapunctul clasic. devine socialist și își schimbă din nou înfățișarea în funcționar burghez cu melon şi umbrelă. între 1915 şi 1916 îi cunoaște pe jean cocteau, pablo picasso şi andré breton şi se împrieteneşte cu tristan tzara. moare la paris, în 1925, ca urmare a unei ciroze neîngrijte (voit).