(povestite) by tomşa / şi dăi, şi luptă... (IV) - păstorel, istrati, nichita

păstorel teodoreanu, pistolarul
'păstorel teodoreanu, înarmat cu un pistol pe care îl agita nervos, a intrat într-o dimineaţă în redacţia unei publicaţii. pentru că-şi permisese să facă aluzii răutăcioase legate de pasiunea epigramistului de a trage la măsea, păstorel i-a aplicat câteva palme scriitorului ion călugăru. literatul a chemat poliţia, dar pistolarul a fugit ca din puşcă. până seara, fugarul a reuşit să scrie chiar şi o mini-epigramă pe această temă: „călugărul din vechiul schit / a fost măgar şi l-am plesnit'"

istrati (activul), bătut şi tuns chilug
'roman istrati era un mare talent şi fusese comparat cu marele labiş. din păcate, avea un defect major - umbla beat mort şi ziua şi noaptea, obişnuind să se culce încălţat. într-o dimineaţă, s-a întors la căminul studenţesc tuns la zero. pentru că mai dormea şi prin cişmigiu, faptul că se întorsese la ora aceea nu era o noutate, dar noua frizură atrăsese atenţia celorlalţi. în cele din urmă, roman a povestit că adormise pe o bancă în parc, într-o vreme în care homosexualii, deveniţi activi în zonă, erau ridicaţi de miliţie. găsindu-l pe bancă dormind, organul de ordine l-a întrebat dacă e activ sau pasiv. cum istrati nu ştia despre ce era vorba, s-a gândit că el, marele poet, nu putea sa fie pasiv şi a răspuns:
- sunt activ, bineînţeles!
auzind o asemenea grozăvie, miliţienii l-au dus la secţie, l-au bătut şi l-au lăsat fără pic de păr pe cap.'

nichita şi poetesele turmentate
'poeta florica mitroi, care provenea dintr-o familie bogată, obişnuia să spună despre nichita că este un impotent care a stricat limba română. poetesa cu pricina a apărut într-o seară sub balconul lui nichita stănescu, împreună cu o altă scriitoare fără importanţă. femeile se îmbătaseră şi îl bătuseră pe bărbatul anonimei. se spune că nichita a ieşit pe balcon şi le-a făcut semn să urce, pentru a nu-i deranja pe vecini. ajunse în faţa uşii bardului, doamnele au fost întâmpinate de nichita cu pantalonii în vine. cele două muze turmentate au luat-o la goană pe scări chirăind şi ţipând ca din gură de şarpe.

tot cu nichita...
prin 1979, viorel padina, poet de frunte al generaţiei ‘80 (scrisese, printre altele „poemul de oţel"), a publicat un interviu cu maestrul. răspunsurile lui nichita erau geniale. ulterior s-a aflat că atât întrebările, cât şi răspunsurile aparţineau lui padina, poetul necuvintelor nebinevoind să-i acorde acestuia interviul. deşi erau prieteni buni, nichita umbla turbat, atunci, să-l omoare cu bătaia pe padina.'

(va urma)