(povestite) by tomşa / când scriitorii se iau la palme. şi dăi, şi luptă... (3) - nicolae manolescu

într-o seară, la cenaclul de luni (1977-1983), cunoscutul cenaclu literar al studenţilor bucureşteni iniţiat de radu călin cristea şi condus de nicolae manolescu, un tânăr poet necunoscut a citit câteva poezii. tânărul-speranţă a fost desfiinţat de băşcălioşii de serviciu. era trecut de miezul nopţii şi ne ridicasem să plecăm, când am auzit un glas răguşit, de om furios şi disperat:

- staţi aşa! eu am pus tot ce aveam mai drag în poemele alea şi voi v-aţi bătut joc de mine! aţi scuipat în sufletul meu! nu vă e ruşine, nenorociţilor?

şi dă-i, şi luptă! după ce a încetat, am încercat să părăsim încăperea, dar, "staţi aşa!", a urlat iar poetul şi a început din nou. am încercat de câteva ori să ne strecurăm afară, însă somaţiile poetului ne ţintuiau locului. într-un târziu, manolescu a spus îngrijorat:

- să vedeţi că ăsta pune bâta pe noi, dacă nu ieşim mai repede de aici!

(va urma)