bonus: cafea cu pacino & aniversare cu woody

bonus 1
în timp ce-mi sorbeam cafeaua de 1 decembrie, am găsit o reclamă la o cafea victoriană (regizată de barry levinson), cu al pacino. de altfel, aceeaşi echipă din you don't know jack (2010).

*****
chinese coffee (vazut ieri) e o parte a proiectului lui al pacino: ’an actor's vision’ - the local stigmatic (1985), looking for richard (1996), chinese coffee (2000), babbleonia (2007). deşi a fost realizat în anul 2000, filmul a fost ţinut în seif până în iunie 2007, când alfredo james, zis 'al', a terminat toată treaba.

adaptare a unei piesei de ira lewis (cel care semnează şi scenariul), chinese coffee, filmat aproape exclusiv ca o conversaţie între cele două personaje principale (mi-a amintit de excelentul glengarry glen ross şi de filmele lui paul auster), este un fel de 'tot ce aţi vrut să ştiţi despre viaţa mizeră a unui artist dar v-a fost lene să căutaţi' prezentată de-a lungul unei discuţii interminabile, la miezul nopţii, între un scriitor lefter/înverşunat şi un fotograf lefter/comod.

povestea are loc în iarna lui 1982, in greenwich village, new york, unde harry (adică pacino), scriitor cu două romane publicate şi unul în lucru, tocmai a fost concediat. era portar la un restaurant frantuzesc, ‘chi-chi’. în ciuda orei târzii, harry, care mai are în buzunar doar 1,5 dolari şi multe facturi neachitate, se gândeşte să treacă pe la prietenul său jake (jerry orbach), artist fotograf părăsit de soţie. mai ales ca jake ii datorează şi o sumă frumuşică de bani. jake îşi întoarce buzunarele pe dos şi îi pune pe masă un borcan plin cu monede de un penny, singura sa avere, moment în care harry (adică pacino) îi spune:
- 'a month before my mother died, she said to me, harry, you're 43. you're gonna be 50 before you know it. put some pennies away. you're gonna be just like your father was.'

neavând încotro (şi nimic de pierdut), cei doi se lansează - pe la ora unu noaptea - ca doi boemi faliţi ce sunt, într-o minunată sporovăială despre artă, viaţă, ratare, iubiri, regrete, respiraţii, aspiratii şi alte consideraţii. la final, harry (adică pacino) ajunge acasă, se aşează la maşina de scris şi începe să-şi scrie noul roman, chinese coffee.

*****
şi, la naiba, era să uit!, bonus 3
cea de-a 75-a aniversare, mai are puţin şi face 100 de ani, a lui woody!